Confuzie—

Acum fix o săptămână am întâlnit acel ‚tip’... o combinaţie bizară între Takumi şi Sousuke– Brrr... mă ia cu friguri doar când mă gândesc. Totuşi, deşi la început părea fascinant cât de multe aveam în comun, faptul că am acceptat atât de repede şi de uşor să ies cu el... ei bine asta am făcut-o doar din plictiseală. Dar acum regret.

Cineva mi-a spus, mi-a urlat chiar foarte ferm că „Nu am venit aici ca să-mi trăiesc viaţa!” ; atunci pentru ce am venit? Întrebam constant deşi ştiam răspunsul. Am zis să uit şi să neg tot, aşa că acum Eric este supărat pe mine pentru că am renunţat cu atât de multă uşurinţă la tot doar pentru a-mi satisface eu o curiozitate şi defapt un moft trupesc... Dar acum regret!

A fost prea fascinant la început, dar am pornit pe picior nesigur din prima clipă. M-am lăsat păcălită că ‚intuiţia mea’ a fost cea care mi-a dictat că e în regulă să ies. Şi din păcate abia acum am realizat că defapt nu fusese intuiţia. Nu m-ar fi lăsat să cad pradă. Nu-l plac! Mint încontinuare de marţi că aş avea un sentiment plăcut atunci când îl văd, dar de ce mă apucă depresia ori de câte ori încerc să mă gândesc la el. Mă simt puţin datoare încă faţă de el. Mi-e atât de frică. Nu pot să-i spun acum, e prea devreme, sau poate e mai bine dacă i-aş spune, dar– mi-e atât de frică!

Mint! Continui să mint deşi sunt conştientă că nu fac bine. Neg orice teamă când sunt cu el şi încerc să par puternică. Dar am impresia că o să eşuez ori de câte ori mă trezesc singură în cameră. Nu ştiu ce să fac.  Sunt înconjurată de un mare vid şi nu ştiu ce ar trebui să fac. Sunt singură. Plâng aproape de fiecare dată când ştiu că merg să mă văd cu el, dar reuşeşte să mă facă să-mi pun masca la loc de fiecare dată.

Acum ies din nou cu el...

Ce o să mă fac?!

Semnat: Un suflet inexistent!