Welcome to my blog, hope you enjoy reading
RSS

sâmbătă, 26 septembrie 2015

O pauză...


   Ţi-am spus vreodată că sunt inaptă să vorbesc, sau mai exact să-mi exprim sentimentele verbal? Degeaba ai insistat ieri. Da ştiu, faptul e consumat acum, dar nu vreau decât să trec câteva lucruri în revistă, aşa că scriu aici. 

    O să ascult sfatul tău. O să iau o pauză de 'tine'. Vreau doar să uit o perioadă, deşi în adâncul meu ştiu că nu o voi putea face, eu mă voi strădui. E singurul lucru pe care îl pot face pentru a putea rezista. Te rog să nu mă uiţi. O să mă întorc şi promit că o să fiu altfel. Poate puţin mai matură. E tot o monotonie apăsătoare în viaţa mea şi vreau să fac curăţenie. Am început asta de vreo trei luni. Şi da, în timp ce făceam curăţenie pe la gânduri, sentimente şi chestii d'astea am dat peste tine. Trebuia doar să închid uşa şi să nu încerc să curăţ, nu am reuşit decât să împrăştii praful şi mai rău. Dar ştii cum se spune "Totul se întâmplă cu un motiv!". Încă sunt incapabilă să înţeleg care e motivul pentru care am continuat nebunia mea, deşi eram conştientă de ea. Dar, eeeh... mereu am fost exagerat de optimistă. Mai merit câte o lovitură ocazional. Şi "Bang!", asta am primit.

  Mulţumesc pentru ieri şi pentru miercuri! Îmi place că ai rămas la fel. Probabil şi eu sunt la fel, doar că acum nu mai jonglez cu multitudinea de personalităţi, ci mai degrabă cu amalgamul de stări care mă cuprind. E ameţitor faptul că trec de la una la alta fără să-mi dau seama uneori, totuşi tu reuşeşti să mă întorci mereu la 'Eu'.

  Aveam nevoie de un motiv pentru care să te urăsc, dar acum îmi dau seama că e un gest al naibii de copilăresc, bine că eşti tu mai matur decât mine. Oarecum m-ai coborât cu picioarele pe pământ. Încă nu ştiu ce s-a întâmplat mai exact ieri, dar mi-a plăcut. Sunt într-o confuzie totală, dar gesturile tale m-au învăluit cu o grijă liniştitoare. Nu am mai simţit asta până acum şi îţi mulţumesc. Obişnuiesc mai nou să cerşesc atenţie şi iubire peste tot, asta pentru simplul fapt că nu am primit când a trebuit, şi am refuzat-o când o aveam. Sunt totuşi conştientă că nu trebuia să vin aseară, dar nu m-am putut abţine. Picioarele mele refuzau comenzile creierului. Voiam să fiu acolo, voiam să profit de fiecare moment ca să te văd. Era suficient. Felul în care m-ai 'chinuit' aseară, mi-a plăcut, dar ştiu că nu meritam asta. Eşti prea bun cu mine. Chiar crezi că merit asta? Sunt doar o profitoare... colegă-mea avea dreptate. Profit de tine cu fiecare ocazie. Sper să reuşeşti să mă opreşti odată!

    Totuşi în momentul ăsta, singurul lucru pe care mi-l doresc este să fii fericit! Am făcut destule, mulţumesc că mi-ai fost alături zilele astea. Aveam nevoie de tine, mai mult decât îţi imaginezi. Tu eşti singurul care mă face să par importantă, în rest pare că pentru toţi sunt doar o risipă de energie, timp şi resurse materiale. Mă bucur că tu eşti altfel! Pot să mă consider norocoasă că te-am găsit (şi cea mai fraieră că nu am ştiut să te păstrez, dar asta face parte din altă poveste).
   Să ai grijă de tine, şi când o să ies din 'pauză' o să vin direct la Braşov. O să te anunţ când ajung, şi dacă vei avea timp de mine, îmi va face plăcere să ne pierdem timpul povestind tot felul de nimicuri. Dacă nu, o să mă mulţumesc să fac singură un tur al Braşovului '3' .








Semnat: Un suflet inexistent!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.